Legislatie

Legislatie

• 26.06.2024

Legislație europeană și internațională

Articolul 152 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că Uniunea recunoaște și promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său, ținând seama de diversitatea sistemelor naționale. Aceasta trebuie să faciliteze dialogul dintre aceștia, respectându-le autonomia.

Decizia (UE) 2020/1512 a Consiliului  - Orientarea nr. 5

În vederea atingerii obiectivelor comune de promovare a  unei forțe de muncă competente, calificate și adaptabile, precum și a unor piețe ale muncii orientate către viitor și capabile să reacționeze la evoluția economiei, Orientarea nr. 5 din Decizia (UE) 2020/1512 a Consiliului cere statelor membre să  asigure implicarea efectivă a partenerilor sociali într-un mod transparent și previzibil. Pentru a obține o adaptare adecvată a salariilor la evoluția productivității și salarii echitabile, Orientarea nr. 5 solicită statelor membre să promoveze dialogul social și negocierile colective. De asemenenea, partenerii sociali trebuie implicați și în alte măsuri de protecție socială privitoare la dreptul la muncă, respectiv, contracte colective, salarii minime adecvate prevăzute de lege, crearea de locuri de muncă și combaterea sărăciei persoanelor încadrate în muncă.

Principiul nr. 8 al Pilonului Social European, referitor la „Dialog social și participarea lucrătorilor”

Adoptat de către Comisia Europenă în 4 martie 2021, Pilonul european al drepturilor sociale prevede 20 de principii și drepturi cheie pentru a contribui la menținerea unor piețe ale forței de muncă echitabile și funcționale, structurate în jurul a trei domenii: egalitate de șanse și de acces pe piața forței de muncă, condiții de lucru echitabile  și protecție și incluziune socială. În cadrul Capitolului 2 – Condiții de muncă echitabile, alături de principiile dedicate locurilor de muncă sigure și adaptabile, salariilor, informațiilor despre condițiile de angajare și protecția în caz de concediere, echilibrului dintre viața profesională și cea personală, un mediului de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecției datelor, se regăsește Principiul nr. 8 dedicat Dialogului social și participarii lucrătorilor. Conform acestui principiu, partenerii sociali trebuie consultați cu privire la conceperea și punerea în aplicare a politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă. Documentul stategic promovează negocierea dintre partenerii sociali, semnarea de acorduri colective și necesitatea de a crește capacitatea partenerilor sociali de a promova dialgul social.  Totodată Principiul nr. 8 menționează dreptul angajaților și a reprezentanților acestora de a fi informați și consultați cu privire la aspectele importante pentru ei.

Rezoluția Parlamentului European din 1 iunie 2023 privind consolidarea dialogului social (2023/2536(RSP))

Rezoluția Parlamentului European din 1 iunie 2023 privind consolidarea dialogului social (2023/2536(RSP) evidențiază importanța dialogului social și a negocierilor colective pentru buna funcționare a economiei sociale, menționând că dialogul social este un element central al democrației în sensul promovării drepturilor angajaților în procesul de elaborare și punere în aplicare a legilor care ii impactează. De asemenea, prin Rezoluția din 1 iunie 2023, Parlamentul European, se declară preocupat de scaderea organizațiilor patronale și sindicale, desființarea structurilor de negociere colectivă transsectoriale și sectoriale, de  practicile antisindicale, precum și de  efectele acestora asupra protecției forței de muncă, competitivității, incluziunii și rezilienței economiilor europene. Documentul prevede necesitatea de a   dezvolta capacitatea partenerilor sociali, promovarea drepturilor lucrătorilor și  implementarea Pilonului european al drepturilor sociale, inclusiv a principiului nr. 8 al acestuia privind dialogul social și implicarea lucrătorilor, precum și negocierile colective, respectarea autonomiei partenerilor sociali și a dreptului la acțiune colectivă și a dreptului de a fi informat și consultat în timp util cu privire la transferul, restructurarea și fuziunea întreprinderilor și la concedierile colective.

Constituția României 2003

Conform articolului 9 din Legea fundamentală a României, sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.  Se poate observa că, prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003,  pe lângă sindicate, statul român recunoște și alte forme asociative, respectiv patronatele și asociațiile profesionale.  Rolul acestor forme de asociere este apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor, articolul 9 din Constituție, constituind ridicarea la rang  constituţional a pluralismului de tip asociativ profesional.

Articolul 40 din Constituția României prevede în mod expres dreptul la asociere. Astfel, pe lângă asocierea liberă în cadrul partidelor politice, articolul 40 din Legea fundamentală, garantează dreptul cetățenilor români de a se asocia în sindicate, în patronate și alte forme de asociere.  Dreptul la asociere nu este unul absolut, motiv pentru care se stabilesc anumite limite ce privesc trei aspecte: scopurile și activitatea, membrii și caracterul asociație. Referitor la scopul și activitatea lor, sunt definite ca neconstituționale, partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României, lege fundamentală urmărind protejarea valorilor politice, juridice și statale prevăzute la primul titlu a Constituției.Cu privire la caracterul asociației, potrivit Constituției, sunt interzise  asociaţiile cu caracter secret.

Alături de dreptul la muncă și alegerea liberă a profesiei, meseriei, ocupației și a locului de muncă, articolul 41 din Legea fundamentală prevede dreptul salariaților la protecție socială. Astfel, în vederea asigurării deplinului exercițiu al dreptului la muncă, este nevoie ca statul să aibă un rol activ și să creeze cadrul necesar de dezvoltare socio-economică, prin programe și politici de protecție socială. Articolul 41 prevede o enumerare exemplificativă a măsurilor  de protecție socială: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege. Durata zilei de lucru este, în medie de cel mult 8 ore,  ceea ce prevede o atenție a legiuitorului față de echilibrului dintre viața profesională și cea personală. Egalitate de tratament între femei și bărbați  în stabilirea salariului este prevăzută de asemenea de art. 41 din Legea fundamentală. Interzicerea discminării în domeniul salarizării nu se va realiza doar pe criterii de gen, ci în acord cu reglementările de la art. 159 alin (3) din Codul Muncii conform căruia,  la stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală. Pentru a evidenția importanța implicării partenerilor sociali și a consolidării rolului acestora în măsurile de protecție socială, legea fundamentă prevede dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social și a Legii nr. 53/2003 Codul muncii;

Legea nr. 367/2022 privind dialogul social abrogă Legea privind dialogul social nr. 62/2011 și aduce numeroase modificări în reglementarea aspectelor privind organizațiile sindicale și patronale, modalitatea de soluționare a conflictelor colective, negocierile colective, încheierea și efectele contractelor colective de muncă.

În Planul național de redresare și reziliență al României (PNRR), componenta 14 - Buna guvernanță, la investiția 4. Creșterea capacității organizațiilor societății civile de a promova cetățenia activă, de a se angaja profesional în planificarea și implementarea politicilor publice privind drepturile sociale abordate de Planul național de redresare și reziliență și de a monitoriza reformele aferente - jalonul 449 stabilește intrarea în vigoare a legislației privind dialogul social, care să prevadă un dialog social și negocieri colective semnificative și oportune, în conformitate cu recomandările OIM. Prin intrarea în vigoare a Legii 367/2022, România îndeplinește jalonul 449 din PNRR și remediază deficiențele procesului de dialog social, astfel cum au fost evidențiate în recomandarea specifică de țară relevantă și în recomandările Organizației Internaționale a Muncii emise în aprilie 2018 și menționate în considerentul 25 din recomandările specifice de țară pentru 2020.

Parteneri sociali - sindicatele/organizaţiile sindicale şi angajatorii/organizaţiile patronale, precum şi autorităţile administraţiei publice care interacţionează în procesul de dialog social

În conformitate cu Legea 367/2022, constituie parteneri sociali, - sindicatele/organizaţiile sindicale şi angajatorii/organizaţiile patronale, precum şi autorităţile administraţiei publice, care interacţionează în procesul de dialog social. Se poate observa că în definirea calității de partener social, legiuitorul are în vedere rolul activ al actorilor în procesul de dialog social și prin asta în apărarea drepturilor şi  promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

Dialogul social și negocierile colective

Conform articolului 1 din Legea 367/2022, dialogul social cuprinde toate formele de negociere, consultare, precum și schimbul de informaţii între reprezentanţii Guvernului, ai angajatorilor şi ai angajaţilor/lucrătorilor, în probleme de interes comun privind politica economică şi socială.

Partenerii sociali vor lua parte la negocieri colective, ce constituie, potrivit Legii 367/2022, toate formele de negociere care au loc între angajator/organizaţia patronală, pe de o parte, şi sindicat/organizaţia sindicală sau reprezentanţii aleşi ai angajaţilor/lucrătorilor, după caz, de cealaltă parte, care urmăresc reglementarea relaţiilor de muncă ori de serviciu dintre părţi, stabilirea condiţiilor de muncă, precum şi orice alte acorduri în probleme de interes comun. Conform art. 97 din Legea dialogului social, negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităţilor care au cel puţin 10 angajaţi/lucrători, precum şi la nivel de sector de negociere colectivă, comparativ cu Legea 62/2011, care prevedea un număr de 21 de angajați.

Sindicatele

Sindicatele sunt, potrivit art. 1 pct. 7 din Legea 367/2022, acele forme de organizare voluntară a angajaţilor/lucrătorilor, constiuite în scopul apărării, susţinerii drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice, cultural artistice, sportive sau sociale în relaţia cu angajatorul. În ceea ce privește modalitatea de constituire, Legea dialogului social, garantează organizațiilor sindicale dreptul de liberă asociere în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice, sociale, cultural-artistice şi sportive, precum şi al apărării drepturilor individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă, în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, în convenţiile colective de muncă, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Conform noii Legi a dialogului social, denumirea de organizaţie sindicală cuprinde sindicatele, federaţiile sindicale, confederaţiile sindicale şi uniunea sindicală teritorială. La fel ca sindicale, organizațiile sindicale au la baza constituirii dreptul de liberă asociere a angajaţilor, cu scopul de a  promova interesele lor profesionale, economice, sociale, cultural-artistice şi sportive, precum şi al apărării drepturilor individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă, în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, în convenţiile colective de muncă, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Independența organizațiilor sindicale

Articolul 2 din Legea 367/2022 afirmă principiul independenței organizațiilor sindicale  faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de angajator/organizaţiile patronale.

Totodată, Legea dialogului social protejează angajații împotriva constrângerii de a face sau nu parte, de a se afilia sau de a se retrage dintr-o organizaţie sindicală.

Membrii organizațiilor sindicale

În conformitate cu art. 3 al legii dialogului social, persoanele încadrate cu contract individual de muncă sau aflate într-un raport juridic de muncă, funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special, membrii cooperatori şi agricultorii, lucrătorii independenţi, în condiţiile legii, au dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie şi/sau să adere la un sindicat. 

Dreptul de liberă asociere nu este garantat doar persoanelor aflate într-un raport de muncă, ci și șomerilor, care, în condițiile legii au dreptul să adere sau să rămână membri de sindicat.

În acord cu Legea fundamentală a țării, actuala lege a dialogului  social, prevede anumite limitări ale dreptului la asociere, dreptul la asociere nefiind un drept absolut. În ceea ce privește limitările legate de membri, acestea vizează, în principal, persoanele care deţin funcţii de demnitate publică sau asimilate acestora, conform legii, magistraţii, personalul cu statut militar din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, unităţile şi/sau subunităţile din subordinea ori coordonarea acestora, anagajați/lucrători care nu pot constitui şi nici adera la o organizaţie sindicală. 

Constituirea sindicatelor

În conformitate cu art. 3 pct. 3, din Legea 367/2022, pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puţin 10 angajaţi/lucrători din aceeaşi unitate sau de cel puţin 20 de angajaţi/lucrători din unităţi diferite ale aceluiaşi sector de negociere colectivă. Vechea legislație, respectiv Legea 62/2011 privind dialogului social prevedea un număr de cel puțin 15 angajați, astfel că noua reglementare vine să flexibilizeze condițiile de constituire a organizațiilor sindicale, în vederea încurajării participării active a lucrătorilor  în promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

Statutul organizatiilor sindicale

Organizațiile sindicale își desfășoră activitatea în baza unui statul care trebuie să conțină prevederi legate de constituirea, organizarea, funcţionarea, reorganizarea şi încetarea activităţii. Articolul 6 din Legea 367/2022 enumeră aspectele de bază ce trebuiesc cuprinse în statul organziațiilor sindicale, respectiv: scopul constituirii, denumirea şi sediul organizaţiei sindicale, modul în care se dobândeşte şi încetează calitatea de membru al organizaţiei sindicale,  drepturile şi îndatoririle membrilor,  modul de stabilire şi încasare a cotizaţiei, organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere sau de revocare, durata mandatelor şi atribuţiile lor, condiţiile şi normele de deliberare pentru modificarea statutului şi de adoptare a hotărârilor,  mărimea şi compunerea patrimoniului iniţial,  divizarea, comasarea, dizolvarea sau încetarea activităţii organizaţiei sindicale, transmiterea ori, după caz, lichidarea patrimoniului, cu specificarea faptului că bunurile date în folosinţă gratuită de către stat vor fi restituite acestuia.

Conform articolului 7 din Legea 367/2022, oraganizațiile sindicale au dreptul de a-şi întocmi reglementări proprii, de a-şi alege liber reprezentanţii, de a-şi organiza gestiunea şi activitatea şi de a-şi formula programe proprii de acţiune, cu respectarea legii, fiind protejate de interveniile de natură să le limiteze aceste drepturi, fie că vin din partea autorităţilor publice, a angajatorilor, patronilor sau al organizaţiilor patronale.

Conducerea organizațiilor sindicale

Pentru a fi alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, persoanele trebuie să aibă minim  18 ani și să nu execute pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii. 

Potrivit articolului 9 din Legea dialogului social, membrii aleși ai organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale sunt protejați împotriva oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare în exercitarea funcţiilor lor.  De asemenea, potrivit articolului 10, membrii organizațiilor sindicale, se bucură de protecție în legătură cu modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de muncă sau a raportului de muncă ori de serviciu ale membrilor organizaţiilor sindicale, orice excludere a acestora din procesul de angajare, transfer, retrogradare, lipsire de oportunităţi de formare, precum şi orice alte acţiuni sau inacţiuni ce aduc prejudicii membrilor organizaţiilor sindicale pentru motive care privesc apartenenţa la federație sau activitatea sindicală. 

Dobândirea statului juridic

Legea dialogului social stabilește condițiile legale de obținere a personalității juridice a organizațiilor sindical. Astfel, conform articolui 14 și urm., pentru dobândirea de către sindicat a personalităţii juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de dobândire a personalităţii juridice la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul acesta, alături de o serie de acte.

Patrimoniul organizației sindicale

În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 62/2011, bunurile mobile și imobile dobândite de către o organizație sindicală de la autoritățile publice centrale sau locale, cu titlu gratuit, ori primite în folosință nu puteau fi utilizate în scopuri patrimoniale. Prin articolul 23, din  Legea nr. 367/2022, aceste bunuri pot fi utilizate în scop lucrativ sau nelucrativ potrivit destinaţiei oferite de autoritățile publice prin actul de constituire a dreptului. Astfel, noua lege a dialogului social permite organizațiilor sindicale să folosească aceste bunuri inclusiv în vederea obținerii de profit, care să fie utilizat în folosul angajaților membri și a reprezentării intereselor acestora.

Conform articolului 25 din Legea dialogului social, organizațiile sindicale pot desfăşurarea de activităţi de certificare profesională, perfecţionare şi reconversie profesională, potrivit legii. 

Atribuțiile organizațiilor sindicale

Potrivit articolului 27 și urm. din Legea 367/2022, organizațiile sindicale au dreptul să folosească, în condiţiile prevăzute de lege, mijloace specifice, precum: negocierile, procedurile de soluţionare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petiţie, pichet de protest, marş, miting şi demonstraţie sau grevă pentru realizarea scopurilor pentru care sunt constituite. Scopul sindicatelor este de a apăra drepturile membrilor ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. 

Organizațiile sindicale au de asemenea dreptul de a participa la lucrările consiliului de administraţie sau ale altui organ asimilat acestuia, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social cu impact asupra angajaţilor/lucrătorilor, în condiţiile Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea dialogului social prevede și dreptul la informare şi consultare al angajaţilor/lucrătorilor reprezentaţi cu privire la deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă, acestea incluzând, dar nelimitându-se la: situaţiile de transfer de întreprindere, achiziţii, fuziuni, concedieri colective, închideri de unităţi de producţie etc.

Forme de asociere a organizațiilor sindicale

Articolul 44 din Legea 367/2022 abodează formele de asociere a organizațiilor sindicale. Astfel, pentru promovarea drepturilor și intereselor comune, sindicatele pot alege să se asocieze și să se constituie în federații sindicale. La rândul lor, federațile sindicale pot să se asocieze pentru a forma o confederație. Întocmai ca la constituirea sindicalelor, legea dialogului social prevede mai multe condiții legale pentru constituirea diferitelor forme de asociere a organizațiilor sindicale.

Reprezentativitatea organizațiilor sindicale la nivel național, la nivel de sector de negociere, la nivel de unitate

Conform articolului nr. 54 din Legea 367/2022, pentru a fi considerate reprezentative la nivel național, organizațiile sindicale trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiţii:  statut legal de confederaţie sindicală,  independenţă organizatorică şi patrimonială, structuri proprii în cel puţin jumătate plus unu din numărul total al judeţelor României, inclusiv municipiul Bucureşti, organizaţii sindicale membre ce cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor/lucrătorilor economiei naţionale.

Conform articolului nr. 54 din Legea 367/2022, pentru a fi considerate reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă sau grup de unităţi organizațiile sindicale trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiţii statut legal de federaţie sindicală, independenţă organizatorică şi patrimonială;  organizaţii sindicale membre ce cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor/lucrătorilor din sectorul de negociere colectivă sau din grupul de unităţi, după caz.

Conform articolului nr. 54 din Legea 367/2022, pentru a fi considerate reprezentative la nivel de unitate organizațiile sindicale trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiţii: statut legal Federațieisau federaţie sindicală, independenţă organizatorică şi patrimonială, numărul de membri ai sindicatului sau, după caz, ai sindicatelor componente ale federaţiei sindicale reprezintă cel puţin 35% din numărul total de angajaţi/lucrători aflaţi într-un raport juridic de muncă sau un raport de serviciu cu unitatea.  În legislația anterioră, numărul minim al memembrilor era de cel puțin jumatate plus unu din angajați/lucrători. Se poate observa că reducerea procentului poate conduce la situația în care la nivelul aceleiași unități să existe două sindicate reprezentative.

Legea dialogului social prevede și situația angajatorilor la care sunt încadrați cel puțin 10 angajați și nu există sindicat, caz în care, confom art. 57, drepturile și interesele angajaților pot fi apărate și promovate de către reprezentanții lor, aleși prin votul a minimum jumătate plus unu din numărul total de lucrători ai unității respective. La cererea angajaților, angajatorul va înlesni desfășurarea procedurii de alegere a reprezentanților. Este interzisă intervenția în orice mod a autorităților publice, a angajatorilor și a organizațiilor acestora în alegerea reprezentanților sau opunerea în desfășurarea procedurii alegerilor.

Totodată, la nivelul angajatorilor la care nu există sindicat, poate fi înființat un grup de inițiativă de către angajați care să creeze regulamentul și procedurile pentru alegerea reprezentanților.

Patronatele

Alături de sindicate și organizaţii sindicale, în procesul de dialog social participă angajatorii și organizaţiile patronale. Rolul acestora nu trebuie văzut ca unul antagonic în raport cu cel al sindicatelor și organizațiilor sindicale, toți fiind, în fapt, parteneri în realizarea obiectivelor de promovare a  unei forțe de muncă competente, calificate și adaptabile, precum și a unor piețe ale muncii orientate către viitor și capabile să reacționeze la evoluția economiei.

Legea 367/2022 definește patronul  la art. 1 punctul 12 ca fiind persoana juridică de drept privat, persoană fizică autorizată potrivit legii sau persoană care exercită potrivit legii o meserie ori profesie în mod independent, care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care are calitatea de angajator.

Patronatul este, conform aceleiași legi, persoana juridică de drept privat, autonomă, fără caracter politic şi fără scop patrimonial, constituită din patroni. Denumirea de organizaţie patronală desemnează patronatul, federaţia patronală, confederaţia patronală sau orice altă structură realizată prin asocierea patronilor şi/sau a angajatorilor. La fel ca organizațiile sindicale, organizațiile sindicale, se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării şi promovării drepturilor şi intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi de statutele proprii.

Independența patronatelor

Articolul 63 din Legea 367/2022 afirmă principiul independenței organizațiilor patronale faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de sindicate.

Constituirea patronatelor

Conform art. 64,  patronii și angajatorii se pot asocia pentru constituirea unui patronat/federaţie patronală/a angajatorilor. Totodată, societăţile cooperative, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale autorizate, care au calitatea de angajatori, pot constitui şi/sau adera la un patronat. Conform aceluiași articol,  două sau mai multe patronate pot constitui o federaţie patronală și două sau mai multe federaţii patronale/ale angajatorilor pot constitui o confederaţie patronală/a angajatorilor. 

Legea 367/2022 permite patronilor/angajatorilor să  se afilieze la mai multe patronate, conform obiectelor de activitate înregistrate la registrul comerţului, pentru protejarea intereselor specifice fiecărui obiect de activitate. În scopul constatării reprezentativităţii la nivelul unui sector de negociere colectivă, un angajator poate fi reprezentat de un singur patronat sau de o singură federaţie patronală, respectiv de o singură confederaţie patronală.  Totodată, art. 64 din legea dialogului social prevede că,  o organizaţie patronală se poate afilia numai la o singură organizaţie patronală de rang imediat superior, iar pentru a se considera ca fiind constituite la nivel național, organizațiile patronale trebuie să aibă în componenţă structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu dintre judeţe, inclusiv în municipiul Bucureşti.

Statutul patronatelor

În ceea ce privește statului patronalelor, sub sancțiunea nulității acesta trebuie să conțină cel puțin următoarele prevederi: denumirea organizaţiei patronale şi sediul principal, obiectul de activitate şi scopul, patrimoniul iniţial, mărimea şi compunerea acestuia, sursele de finanţare, drepturile şi obligaţiile membrilor, organele de conducere şi durata mandatului acestora, criteriul de constituire, procedura de fuziune, dizolvare şi lichidare a organizaţiei patronale.

Drepturile și obligațiile organizațiilor patronale

Scopul organizațiilor patroonale este de a reprezenta, susține și apăra interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu organizaţiile sindicale şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, în plan naţional şi internaţional. În conformitate cu articolul 71 din legea dialogului social, organizațiile desfășoară activități precum: promovarea concurenţei loiale, desemnarea de reprezentanţi la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autorităţile publice şi cu organizaţiile sindicale, precum şi în structurile bipartite şi tripartite de dialog social, elaborarea şi promovarea codurilor de conduită în afaceri, promovarea principiilor responsabilităţii sociale, promovarea progresului managerial, servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării şi formării profesionale, precum şi al sănătăţii şi securităţii în muncă, asistență și reprezentare juridică a membrilor, politici de ocupare şi plasare a forţei de muncă;  strategii şi politici de dezvoltare economicosocială la nivel sectorial şi naţional.

Conducerea organizațiilor patronale

Pentru a fi alese în organele de conducere ale organizaţiilor patronale, persoanele trebuie să aibă minim  18 ani și să nu execute pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii. La fel ca membrilor organelor de conducere al organizațiilor sindicale, membrilor organelor de conducere ale organizaţiilor patronale li se asigură protecţia legii împotriva oricăror forme de discriminare, condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării atribuţiilor şi/sau a mandatului lor.

Reprezentativitatea organizațiilor patronale la nivel național, la nivel de sector de negociere, la nivel de unitate

Conform articolului nr. 79 din Legea 367/2022, pentru a fi considerate reprezentative la nivel național, organizațiile patronale trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiţii: statut legal de confederaţie patronală, independenţă organizatorică şi patrimonială,  structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu din judeţele României, inclusiv în municipiul Bucureşti, membrii patroni ale căror unităţi cuprind cel puţin 7% din angajaţii/lucrătorii din economia naţională, cu excepţia angajaţilor/lucrătorilor din sistemul bugetar.

Conform articolului nr. 79 din Legea 367/2022, pentru a fi considerate reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă, organizațiile patronale trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiţii: statut legal de patronat/federaţie patronală, independenţă organizatorică şi patrimonială, membrii patroni ale căror unităţi cuprind cel puţin 10% din efectivul angajaţilor/lucrătorilor sectorului de negociere colectivă, cu excepţia angajaţilor/lucrătorilor din sistemul bugetar. 

Conform articolului nr. 79 din Legea 367/2022, la nivel de unitate, reprezentativ de drept este angajatorul.

Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social

În vederea promovării bunelor practici din domeniul dialogului social tripartit la cel mai înalt nivel se constituie Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social, organism consultativ la nivel naţional. 

Conform articolului 83 din legea dialogului social, Consiliul Național Tripartit are următoarea componență:

- preşedinţii confederaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional; 

 - preşedinţii confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional; 

 - reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi prin decizie a prim-ministrului, cel puţin la nivel de secretar de stat, din fiecare minister, precum şi din alte structuri ale statului, conform celor convenite cu partenerii de dialog social; 

  - preşedintele Consiliului Economic şi Social şi alţi membri conveniţi cu partenerii de dialog social. 

Membrii titulari ai Consiliului Naţional Tripartit pot fi înlocuiţi, în mod excepţional, de reprezentanţi mandataţi în mod explicit în acest scop. Consiliul Naţional Tripartit este prezidat de prim-ministru, locţiitorul de drept al acestuia fiind ministrul responsabil cu dialogul social. 

Articolul 85 din Legea dialogului social menționează principalele atribuții alte Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social:

 - asigurarea cadrului de consultare pentru stabilirea salariului minim garantat în plată; 

  - dezbaterea şi analiza proiectelor de programe şi strategii elaborate la nivel guvernamental; 

  - elaborarea şi susţinerea implementării strategiilor, programelor, metodologiilor şi standardelor în domeniul dialogului social; 

  - soluţionarea pe calea dialogului tripartit a diferendelor de natură socială şi economică; 

  - negocierea şi încheierea acordurilor şi pactelor sociale, precum şi a altor înţelegeri la nivel naţional şi monitorizarea aplicării acestora; 

  - stabilirea sectoarelor de negociere colectivă în care partenerii sociali convin să negocieze colectiv se aprobă prin ordin al ministrului responsabil cu dialogul social, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I; 

  -  analizarea şi dezbaterea plângerilor sindicale şi patronale înaintate la Biroul Internaţional al Muncii, al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, în conformitate cu prevederile din Constituţia acesteia; 

  - analizarea şi dezbaterea programelor naţionale de reformă şi a recomandărilor specifice de ţară formulate de Comisia Europeană; 

  - analizarea şi dezbaterea raportului privind Carta Socială Europeană revizuită solicitat de Comitetul European pentru Drepturi Sociale, precum şi a raportului privind convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii ratificate de România; 

 - reexaminarea la intervale adecvate a convenţiilor neratificate şi a recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii cărora nu s-a dat încă efect, pentru adoptarea măsurilor de promovare a implementării şi ratificarea acestora, după caz; 

-  analizarea întrebărilor care decurg din rapoartele care urmează să fie înaintate Biroului Internaţional al Muncii în temeiul art. 22 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii; 

-  propuneri de denunţare a convenţiilor ratificate; 

Constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel teritorial  

Comisiile de dialog social de la nivelul administrației publice centrale și teritoriale sunt constituite din reprezentanţii administraţiei publice centrale sau locale, după caz, reprezentanţii organizaţiilor patronale şi reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional.

  Articolul 90 din Legea dialgului social menționează principalele activități ale comisiilor de dialog social:

 - asigurarea unor relaţii de parteneriat social între administraţie, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale, care să permită o informare reciprocă permanentă asupra problemelor care sunt de domeniul de interes al administraţiei sau al partenerilor sociali, în vederea asigurării unui climat de pace şi stabilitate socială; 

  - consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative sau de altă natură cu caracter economicosocial; 

  - alte probleme din sfera de activitate a administraţiei publice centrale sau din judeţe şi municipiul Bucureşti asupra cărora partenerii sociali convin să discute. 

Negocierile colective de muncă  

Negocierea contractelor colective de muncă  

Pentru a promova şi apăra intereselor părţilor, pentru a preveni sau limita conflictelor colective de muncă şi asigura pacea socială, partenerii sociali încheie contracte colective de muncă. Acestea se pot încheia la nivel de unităţi, la nivel de grupuri de unităţi la nivel de sectoare de negociere colectivă şi la nivel naţional.

Confrom articolului 97 din Legea dialogului social, negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităţilor care au cel puţin 10 angajaţi/lucrători, precum şi la nivel de sector de negociere colectivă, oricare dintre partenerii sociali fiind liber să inițieze procesul de negociere colectivă.

În situația în care există un contract colectiv de muncă, partenerii sociali pot să demareze negocierea cu cel puţin 60 de zile calendaristice înaintea expirării contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă la nivel de unitate/grup de unităţi/sector de negociere colectivă. 

Legea dialogului social prevede durata maximă de derulare a negocierii colective, respectiv maximum 45 de zile, termenul putând fi prelungit doar cu acordul părților.

În procesul de negociere colectivă, angajatorul este obligat să infomeze organziațiile sindicale cu privire la:

- situaţia economico-financiară a unităţii la zi, precum şi perspectiva de evoluţie a acesteia pe următoarea perioadă contractuală; 

 - situaţia, structura şi evoluţia estimată a ocupării forţei de muncă, precum şi eventualele măsuri preconizate pe următoarea perioadă contractuală; 

  - măsurile propuse privind organizarea muncii, programului şi a timpului de lucru pe următoarea perioadă contractuală; 

   - măsurile propuse privind protecţia drepturilor angajaţilor/lucrătorilor în caz de transfer al unităţii sau a unei părţi a acesteia; 

    - măsuri propuse de angajator privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a angajaţilor/lucrătorilor pe următoarea perioadă contractuală.

Clauzele contractelor colective de muncă

Prin încheierea de contracte colective de muncă, angajații/lucrătorii pot obține doar drepturi superioare celor prevăzute de prevederile legale.  Totodată, contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior, iar contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile. 

Cu titlu de exemplu, articolul 100 menționează elementele în jurul cărora se pot elabora clauzele contractuale, respectiv: stabilirea coeficienţilor minimi de ierarhizare pe categorii de angajaţi/lucrători, ţinând cont de standardele ocupaţionale corespunzătoare,  măsurile adoptate pentru consilierea şi evaluarea profesională a angajaţilor/lucrătorilor, măsurile privind armonizarea vieţii de familie cu obiectivele profesionale, timpul de lucru şi timpul de odihnă, reglementări privind condiţiile de muncă şi cele referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă a angajaţilor/lucrătorilor, modalităţile de informare şi consultare a angajaţilor/lucrătorilor.

Conform articolului 101 din Legea 367/2022, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte:

 - pentru toţi angajaţii/lucrătorii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; 

  - pentru toţi angajaţii/lucrătorii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă şi care sunt semnatare ale contractului; 

   - pentru toţi angajaţii/lucrătorii încadraţi în unităţile din sectorul de negociere colectivă pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de sector de negociere colectivă şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare, respectiv pentru toţi angajaţii/lucrătorii încadraţi în unităţile organizaţiilor patronale şi ale angajatorilor din sectorul de negociere colectivă respectiv care au aderat ulterior la contractul colectiv de muncă sectorial; 

  - pentru toţi angajaţii/lucrătorii de la nivelul regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor cu unic acţionar/asociat statul român sau autoritatea administraţiei publice locale; pentru toţi angajaţii/lucrătorii încadraţi în unităţile aflate în subordinea sau în coordonarea autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă şi care au constituit grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi; 

  - pentru toţi angajaţii/lucrătorii din unităţile din economia naţională pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare, respectiv pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile organizaţiilor patronale şi ale angajatorilor care au aderat ulterior la contractul colectiv de muncă la nivel naţional. 

Părţile contractului/acordului colectiv de muncă sunt angajatorul şi angajaţii/lucrătorii, prin reprezentanții acestora, în conformitate cu prevederile legii dialogului social.

Negocierea colectivă în sistemul bugetar 

În sistemul bugetar, prin contractele/acordurile colective de muncă nu  pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi salariale ale căror acordare şi cuantum sunt prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal, conform articolului 105 in legea dialogului social. 

Negocierea contractelor colective de muncă din sistemul bugetar este condiționată aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele şi în condiţiile stabilite prin acestea.  Clauzele contractelor colective de muncă din sistemul bugetar nu pot viza drepturile salariale care se stabilesc prin lege în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate.  În situația în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective. 

Negocierea acordurilor colective de muncă pentru funcţionarii publici se face în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 302/2022 pentru aprobarea normelor privind modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor paritare, componenţa, atribuţiile şi procedura de lucru ale acestora, precum şi a normelor privind încheierea şi monitorizarea aplicării acordurilor colective. 

Ordonanța de urgență 57/2019 privind Codul Administrativ

Hotrărărea de Guvern nr. 302/2022 pentru aprobarea normelor privind modul de constituire, organizare și funcționare a comisiilor paritare, componența, atribuțiile și procedura de lucru ale acestora, precum și a normelor privind încheierea și monitorizarea aplicării acordurilor colective

Drepturile funcționarilor publici – dreptul de asociere sindicală

Alături de dreptul la opinie, dreptul la tratament egal, drepturi salariale, dreptul de a fi informat și alte drepturi de care se bucură funcționarii publici, Ordonanța de urgență 57/2019 prevede la articolul 415 dreptul de asociere sindicală al funcționarilor publici. În conformitate cu articolul 415 din Ordonanța de urgență 57/2019, funcționarilor publici li se garantează dreptul de asociere sindicală și de asociere la organizații profesionale. Funcționarii publici au dreptul de a înființa organizații sindicale, de a adera la organizații sindicale și de a exercita orice mandat în cadrul acestora. OUG 57/2019 obligă  funcționarii publici aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, în funcții salarizate, ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizațiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcții. În situația în care funcționarul public alege să-și defășoare activitatea  în funcția de conducere în organizațiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcția de conducere din organizația sindicală. În situația în care, funcționarii publici sunt aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, în funcții nesalarizate, conform articolui 415 din Ordonanța de urgență 57/2019, aceștia pot deține simultan funcția publică și funcția în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, cu obligația respectării regimului incompatibilităților și al conflictelor de interese care le este aplicabil.

Acorduri colective. Comisii paritare

Conform articolului 22 din HG 302/2022, acordul colectiv este convenția încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, prin sindicatul reprezentativ al acestora, prin sindicatul afiliat la o federație reprezentativă la nivelul sectorului de activitate sau la nivelul grupului de unități, după caz, din care face parte autoritatea sau instituția publică ori prin reprezentanții funcționarilor publici desemnați, în care pot fi stabilite anual măsurile prevăzute la art. 487 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare.

Conform articolului 487 din Ordonanța de urgență 57/2019 privind Codul Administrativ, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă clauze referitoare la:

a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;

b) sănătatea și securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfecționarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.

Comisiile paritare

Conform articolului 2 din HG 302/2022, Comisiile paritare se constituie în cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, prin act administrativ al conducătorului autorității ori instituției publice.

Comisiile paritare, se constituie, conform articolului 488 din Ordonanța de urgență 57/2019 privind Codul Administrativ dintr-un număr egal de reprezentanți desemnați de conducătorul autorității sau instituției publice și de sindicatul reprezentativ al funcționarilor publici.

Rolul și atribuțiile comisiilor paritare

Comisiile paritale au atribuții cu privire la stabilirea măsurilor de îmbunătățire a activității autorităților și instituțiilor publice pentru care sunt constituite, la stabilirea oricăror măsuri privind pregătirea profesională a funcționarilor publici, dacă costurile acestora sunt suportate din fonduri bugetare, la stabilirea programului de lucru de către conducătorul autorității sau instituției publice,  la soluționarea sesizărilor care sunt adresate de funcționarii publici conducătorilor autorităților sau instituțiilor publice cu privire la modul de respectare a drepturilor prevăzute de lege, precum și a acordurilor colective, la identificarea instrumentelor de asigurare a accesibilității, precum și a măsurilor de adaptare rezonabilă la locul de muncă pentru persoanele cu dizabilități care ocupă funcții publice.

Conform articolului 494, din OUG 57/2019, Din comisia de disciplină face parte și cel puțin un reprezentant al organizației sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat.

Strategia naţională pentru ocuparea forţei de muncă 2021 - 2027 şi  Planul de acţiuni pe perioada 2021 - 2027 pentru implementarea Strategiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă 2021 – 2027 aprobate prin Hotărărea de Guvern  nr. 558/2021

Strategia naţională pentru ocuparea forţei de muncă 2021 – 2027 are fixate patru obiective specifice, respectiv: Obiectivul specific 1 - Integrarea durabilă pe piața muncii a forței de muncă disponibile; Obiectivul specific 2 - Creșterea gradului de valorificare a potențialului economic al tinerilor (inclusiv NEETs); Obiectivul specific 3 - Modernizarea și consolidarea instituțiilor pieței muncii în vederea creării unui mediu care să conducă la susținerea unei piețe a muncii flexibile, funcționale și reziliente; Obiectivul specific 4 - Consolidarea sistemului de formare profesională a adulților pentru o mai bună conectare la cerințele pieței muncii

În cadrul Obiectivul specific 3 Modernizarea și consolidarea instituțiilor pieței muncii în vederea creării unui mediu care să conducă la susținerea unei piețe a muncii flexibile, funcționale și reziliente, Direcția de acțiune 3:  Consolidarea dialogului social în vederea îmbunătățirii implicării partenerilor sociali în

elaborarea și implementarea politicilor cu impact pe piața muncii din Strategia naţională pentru ocuparea forţei de muncă 2021 – 2027 sunt definite următoarele măsuri/acțiuni:  dezvoltarea parteneriatelor la nivel local cu scopul generării oportunităților de creștere a ocupării, prin implicarea tuturor entităților din comunități,  promovarea şi susţinerea negocierii colective în IMM-uri şi la nivel de sector de activitate, monitorizarea participării la dialogul social desfăşurat în diferite grupuri de lucru şi consolidarea implicării în procesul decizional în structurile de consultare triparită pentru fundamentarea şi elaborarea politicilor publice în susţinerea reformelor de pe piaţa muncii, în acord cu dinamica pieţei muncii, consolidarea capacităţii structurale şi de acţiune a organizaţiilor partenerilor sociali pentru implicarea în dialogul social tripartit şi autonom în plan naţional şi european în susţinerea gestionării schimbărilor pe piaţa muncii, a elaborării şi implementării politicilor cu impact asupra muncii şi a furnizării adecvate de servicii de asistenţă, consiliere şi instruire în sprijinul organizaţiilor membre, a lucrătorilor şi a firmelor.

Strategia națională pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 și Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 594/2018

Strategia națională pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 și Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 au fost elaborate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin consultări cu ministerele de resort și cu Institutul Național de Statistică.

Strategia are fixate trei obiective specifice asociate procesului de tranziție la „economia verde”, respectiv: Obiectivul Specific 1 - Stimularea antreprenoriatului și creării de locuri de muncă verzi cu accent pe sectoarele de competitivitate crescută identificate în Strategia Națională pentru Competitivitate 2014 - 2020 și Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2014 – 2020; Obiectivul Specific 2 - Dezvoltarea competențelor forței de muncă în vederea asigurării unei ocupări de calitate în sectoarele competitive, generatoare de locuri de muncă verzi; Obiectivul Specific 3 - Consolidarea cooperării cu actorii relevanți și a dialogului cu partenerii sociali din sectoarele cu potențial pentru crearea de locuri de muncă verzi.